Meloterapia sau terapia prin muzică este o formă de psihoterapie care utilizează muzica în diferite forme și moduri pentru a îmbunătăți starea de sănătate fizică și mentală a individului. Terapeuții folosesc muzica pentru că este o formă de stimulare senzorială, care are efecte asupra psihicului (relaxare, dezvoltarea și îmbunătățirea unor abilități, exprimarea emoțiilor și sentimentelor într-o maniera non-verbală) și stării fizice (recuperare fizică, îmbunătățirea mișcării).

În ultimul timp muzica și efectul său asupra creierului uman și a organismului în general au început să fie din ce în ce mai studiate, pentru că oamenii de știință au ajuns la concluzia că acestea sunt mult prea puțin înțelese. Studiile realizate până în prezent au demonstrat că există o diferență semnificativă în ceea ce privește rezultatele la testele academice între elevii și studenții care sunt antrenați în muzică și cei care nu sunt, în sensul că primii obțin rezultate mult mai bune decât ceilalți. Un alt studiu a arătat faptul că muzica pe care o ascultăm are rolul de a activa spontan acele zone ale creierului legate de reprezentarea spațiului. 

Cum funcționează meloterapia?

Terapia prin muzică presupune mai multe forme de realizare, care merg de la simpla ascultare de muzică, până la a crea muzică. Forma sub care se realizează terapia ține foarte mult de problema care trebuie tratată, de scopul terapiei, dar și de posibilitățile pacientului (creativitatea, abilități artistice, posibilitatea ca acestea să fie afectate de boli neuro-psihologice etc.).

• Improvizarea – presupune ca pacientul să se exprime liber, spontan, prin crearea de linii melodice, fie singur, fie împreuna cu terapeutul sau grupul de terapie. De obicei i se cere pacientului să exprime prin muzică sentimentele pe care le trăiește, evenimentele, situațiile și persoanele importante pentru el. Improvizarea se aplică pentru acele persoane care doresc să își dezvolte creativitatea, comunicarea, spontaneitatea.
• Interpretarea – pacientul cântă, fie vocal, fie la anumite instrumente, melodii deja existente. Se aplică celor care vor să-și dezvolte capacitatea de învățare, memoria, celor care au probleme de fluență în comunicare sau dificultăți de adaptare (atunci când interpretarea se realizează în grup). Instrumentele muzicale sunt indicate celor au dificultăți de coordonare motorie, persoanelor  impulsive sau copiilor, pentru a-i ajuta să înțeleagă mai bine lumea obiectelor.
• Compoziția – are o natură mai tehnică; pacientului i se solicită să scrie versuri, să compună melodii, să realizeze videoclipuri muzicale. Este similară cu compoziția în sensul că ajută pacientul să îți exprime liber emoțiile, grijile, temerile etc.
• Ascultarea de muzică – are o largă utilizare, pe fondul acesteia putând fi realizate discuții despre sentimentele și reacțiile trezite de muzică, dar și diferite activități: meditație, relaxare, asocieri libere etc. Prin ascultarea de muzică se dorește trecerea peste unele bariere care împiedică verbalizarea și exprimarea.

Sursa informațiilor o găsiți aici.